Ascunziș

colaje de Ana Conțu

text de Elena Stanciu

Seria de colaje ilustrează, prin câte o amintire pagină-de-jurnal, fragilitatea fiecărui pas din călătoria pe care o facem pentru a ajunge la punctul enigmatic pe care îl numim aici și acum. Pentru a depăși enigma, Ana Conțu a făcut un trip down to the memory lane și a cartografiat câteva momente pe care apoi le-a reprezentat vizual, combinând notițe, desene și fotografii. Procesul cumva magic prin care impresii, idei, sentimente ajung să prindă realitate fizică a pornit de la locul în care se aflau adăpostite – propriul jurnal.

Totul începe de când suntem mici și lumea pare că trebuie să își facă loc ca să te încapă și pe tine. Apoi începi s-o explorezi și dai de locurile de ascundere, la care nu se mai gândește nimeni, tocmai pentru că sunt ascunse.

Mai încolo e mai complicat pentru că lucrurile încep să se separe – chiar cele mai bune locuri din spațiul din afară lasă de dorit față de ascunderea dinăuntru.

Și separarea continuă – nu mai e mereu doar același spațiu în același timp, ci poate fi și același timp, dar spații diferite și același spațiu, dar în alt timp.

Și apoi explorezi și timpul din interior și separarea devine mai puternică – timpul se sparge în trecut, prezent și viitor. Și ce mai rămâne e aici și acum, pentru că înainte a plecat sau nu a venit încă. Iar la final ajungi tot de unde ai plecat – pe drum, unde te poți juca în continuare cu timpul și spațiul.

Ana spune că a auzit undeva că e artă atunci când granița dintre tine și mine nu rămâne doar o barieră care delimitează experiențele încapsulate din fiecare dintre noi. Ci, pornind de la ceva cât se poate de particular și de intim, ajungeți la un loc comun. Și crede în chestia asta.

Ana Conțu are 19 ani și este studentă la secția Foto-video de la UNArte. Face colaje pe tot felul de teme de când era mică. Pe lângă colaje (și uneori pentru), fotografia și filmul sunt principalele medii de exprimare. Pe Ana (@kcntz) o găsiți la: https://www.behance.net/anacontu/